Același plan de casă, amplasat pe două terenuri identice dar orientate diferit, va produce două experiențe de locuire fundamental diferite. Într-una, livingul e inundat de lumină naturală toată după-amiaza. În cealaltă, ai nevoie de iluminat artificial de la ora 15. Diferența nu ține de arhitect. Ține de orientare.
Orientarea este relația dintre fațadele clădirii și punctele cardinale. Care perete primește soarele dimineața, care la prânz, care după-amiază și care nu primește niciodată lumină directă.
Aceasta nu este o decizie estetică. Este o decizie care influențează iluminarea naturală, confortul termic, consumul de energie și chiar starea de spirit a celor care locuiesc acolo.
Fațada sudică primește cea mai multă lumină solară pe parcursul zilei, în toate anotimpurile. Iarna, soarele este jos pe cer și pătrunde adânc în interior, aducând căldură gratuită. Vara, soarele este sus și poate fi blocat relativ ușor prin console, pergole sau brisoleile.
Spațiile principale ale locuinței - livingul, sufrageria, eventual dormitorul principal - beneficiază cel mai mult de orientarea spre sud. Câștigurile solare pasive din sezonul rece pot reduce semnificativ necesarul de încălzire.
Fațada nordică primește lumină difuză, fără soare direct. Este mai rece iarna și mai răcoroasă vara.
Funcțiunile care nu necesită lumină solară directă se amplasează spre nord: băi, dressing, cămară, depozitare, garaj, scară. Un arhitect experimentat organizează planul astfel încât spațiile de serviciu să formeze un tampon termic între exterior și spațiile principale.
Fațada estică primește soarele dimineața - plăcut în dormitoare, ideal pentru bucătăria de mic dejun.
Fațada vestică primește soarele după-amiaza, la unghiuri joase, greu de controlat. Vara, supraîncălzirea de pe vest este una dintre cele mai frecvente probleme de confort. Spațiile sensibile la supraîncălzire trebuie protejate prin soluții de umbrire sau evitate pe această orientare.
O clădire orientată corect consumă mai puțină energie. Este unul dintre principiile de bază ale standardului nZEB.
Fațada sudică cu suprafețe vitrate generoase captează căldură solară iarna, reducând necesarul de încălzire. Fațada nordică cu suprafețe vitrate reduse minimizează pierderile termice. Protecțiile solare pe fațadele sud și vest previn supraîncălzirea vara, reducând necesarul de răcire.
Aceste principii nu costă nimic în plus la construcție. Sunt decizii de proiectare, nu echipamente suplimentare. Și totuși, pot reduce consumul energetic al clădirii cu 15-25% față de o amplasare nefavorabilă.
Nu întotdeauna poți alege orientarea ideală. Forma terenului, accesul din stradă, retragerile obligatorii și vecinătățile limitează opțiunile.
De aceea, orientarea este unul dintre primele lucruri pe care le evaluează un arhitect la analiza terenului. Un teren cu latura lungă spre sud oferă cele mai multe posibilități. Un teren cu latura lungă spre nord necesită soluții mai ingenioase.
Aceasta este și una dintre informațiile pe care le obții înainte de achiziție: nu doar ce poți construi pe teren din punct de vedere urbanistic (POT, CUT, regim de înălțime), ci și cum se va comporta clădirea în raport cu soarele.
Orientarea se stabilește o singură dată, la amplasarea clădirii pe teren. După ce fundația e turnată, nu mai muți casa cu fața spre sud.
De aceea, este una dintre primele decizii din faza de concept și una dintre cele mai importante pentru confortul pe termen lung. O izolație groasă și un sistem de încălzire performant pot compensa parțial o orientare nefavorabilă, dar nu o pot înlocui.
Soarele e gratuit. Trebuie doar să îi faci loc în proiect.